Gogule, Gogule ... La multi ani, Gogule!

Şi azi, ca de fiecare 23 aprilie, este Sfântul Gheorghe, dar de cinci ani încoace este şi ziua acestui blog, initulat "înţeleg ... nu mai înţeleg". Îi mai spun şi "blogu' lu' Gogu Pintenogu". Nu m-am ocupat eu de el chiar aşa cum trebuie, mai cu seamă de când cu pacostea asta de facebook, dar el a fost cuminte şi ascultător, fiindu-mi la dispoziţie şi grăbindu-se să-mi noteze ideile-mi trăznite, ca un asistent devotat.
Deşi frecvenţa postărilor mele a scăzut dramatic, pot spune că primesc constant reacţii pozitive, ceea ce înseamnă ca Gogu Pintenogu, că înţelege el, au ba, îşi face treaba.
De ziua lui, Gogu a primit unul dintre cel mai frumos cadou. Un confrate muzician are un articol pe care doreşte să-l scrie, dar se teme ca nu va fi luat în serios. Un coleg al său de trupă i-a propus să vorbească cu mine şi să i-l găzduiesc pe blog. M-a bucurat foarte tare şi m-am simţit tare mândru.
Până va scrie cetăţeanul articolul, eu va mai spun LA MULŢI ANI, dragi sfinţi Gheorghe, sub toate variantele în care sunteţi azi cunoscuţi, iar eu mă duc să beau o bere cu Gogu.

O sorcova de crini, domnu'? Nu, mulţumesc.

De fiecare data, în preajma alegerilor apare întrebarea legitima a cetăţeanului turmentat: "Eu cu cine votez?". Analizând situaţiile penibile şi, uneori disperate (vezi anul 2000, Iliescu vs. Vadim) la care am fost supuşi, dezamagirile profunde (Constantinescu, Basescu), precum şi eterna lipsă de orizont a oricărui partid "câştigător", te duce, pe bună dreptate, la abandon. Lehamitea se instalează şi, odată cu ea, nepăsarea. Tentaţia de a închide televizorul, de a nu mai citi ziarele şi de a te izola este din ce în ce mai mare şi reprezintă o reacţie firească a omului fără putere social-politică, singura sa "arma", fiind aruncată in derizoriu de acţiunile politice întreprinse de cei pe care i-ai investit, în primul rând cu încrederea ta. Când tot felul de coaliţii contra naturii apar, iar tu, din postura de simpatizant liberal, ajungi să trebuiască să susţii şi să mai şi votezi pesedişti sau şi mai grav, voiculişti, te iei cu mâinile de cap.
Personal, de când Crin a preluat frâiele liberale, eu nu mă mai regăsesc acolo. Partea mai proasta este că eu n-am făcut nimic. Cei care s-au îndepărtat de mine au fost ei, liberalii, căzând pradă unei obsesii şi dând de o parte principii, doctrină, tradiţie, istorie, bun simţ, logică şi inteligenţă, înlocuindu-le cu un singur scop: "jos Băsescu".
Oportunismul, în politică poate fi acceptat până la un punct. Că, vorba lui Farfuridi, "Trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi". În cazul partidului cu care am simpatizat până la Crin, nu am pretenţia să ştiu, pentru că nu sunt un intim al formaţiunii politice respective, dar, ca orice om, mi-aş dori măcar să înţeleg.
O coaliţie anormală, aşa cum arată şi se poartă USL, a cărei unic scop politic este "jos Băsescu", mă întreb, ce va face atunci când nu va mai fi Băsescu?
Este destul de previzibil. Dacă vor câştiga (şi vor câştiga, pentru ca PDL-ul este în derivă, iar căpitanul e dispus la multe compromisuri pentru a-şi scăpa pielea), USL se va destrăma pe certuri la împărţirea ciolanului, PSD se va descotorosi de PNL şi a lor televiziune isterică şi, probabil, se vor duce cuminţi la Cotroceni să se împace cu nea Traian şi să reîncerce reasamblarea FSN-ului.
PNL-ului îi vor rămâne nişte scaune în parlament (mult mai multe decât merită), nişte consilii locale, nişte primari, nişte "liberali de tradiţie" care vor fugi din PDL, PSD, UNPR, PC, Antena 1, 2 şi 3, dar, mai cu seamă, şansa unui congres care să readucă pe şine partidul plecat cu sorcova.
Până atunci, cred că zic pas la alegerile generale.
La locale mă mai gândesc.

Pe la gazetă

În numărul din luna martie al revistei BeWhere, a apărut un interviu realizat de Patricia Marinescu, cu subsemnatul. Ce a ieşit ... puteţi citi aici.

Tot eu, am fost invitat să scriu editoriale pe teme muzicale şi nu numai, de către cei de la hailaconcert.ro, cărora le mulţumesc pentru încredere.
Primul articol îl puteţi citi aici.

Cam atât pentru moment, dar nu intenţionez să mă opresc prea curând.

Şi încă ceva .... pentru Lincool zilei vă propun un concert excepţional Avishai Cohen.
Enjoy!

Viitorul sună Negru

Într-un an în care mă pregătesc să "sărbătoresc" 6 ani de greaţă organică pentru tot ce înseamnă antenele şi trustul "de presă" Intact, aseară, în bodega unde mâncam, am avut "plăcerea" de a urmări pe tv, dezvoltarea de forţe malefice ale Antenei 3.
Printre nămeţi, Ciutaci, corespondenţi ninşi, Gâzi şi o sumedenie de declaraţii apocaliptice reproduse pe burtieră, mi-a sărit în ochi o reclamă care m-a infiorat. Se referea la IMA (Intact Media "Academy"), iar în reclama respectiva (tv-ul era pe mute, aşa ca nu auzeam şi mesajul vorbit) era Dan Negru care bolborosea ceva şi vreo trei randuri de studente, alese parcă pentru o prezentare de modă, îi zambeau umed, cu mutre de proaste, din contra-plan. (presupun că filmarea era făcută la castingul pentru emisiunea cu blondele)
M-am chircit efectiv, când, la revenirea cadrului pe maestru, pe burtiera a aparut: Dan Negru - formator.
Priveam siderat şi îmi reveneau în minte imagini din spoturile de prezentare ale emisiunilor lui, cu domnul formator urlând ca un apucat la lumea care aplauda şi zbiera la rândul ei, cu manelişti scălămbăindu-se într-un amestec grotesc de bucurie mimată şi energie subvenţionată şi mă întrebam cum de a fost posibil să se ajungă în această situaţie. Ce s-a întâmplat cu emisiunile de televiziune? Unde sunt realizatorii lor? Cine sunt aceşti măscărici şi cum de stăpânesc ecranul de atâta amar de vreme?
Nu numai că asemenea mizerii domină spaţiul media de ani de zile, aducând populaţia consumatoare la cel mai acut stadiu de îndobitocire şi, bineînţeles, manipulare, dar, mai nou, creatorii acestui vacarm, au devenit şi vor fi repere pentru generaţiile următoare.
Mi-am întors ochii de la plasmă, mi-am aprins o ţigară şi, relaxându-mă, am realizat că asta e de făcut. Este ultima şi, implicit, singura soluţie. Opreşti definitiv televizorul. Dacă nu te uiţi la televizor, Dan Negru nu va mai fi formator. Măcar de opinie.

Cred că ...

... ajungi, în viaţă, în situaţia paradoxală în care străinii să-ţi aprecieze calităţile, în vreme ce apropiaţii se mărginesc doar să-ţi reproşeze defectele şi o fac cu mai mare înverşunare, cu cât îţi sunt mai dragi.

Pentru prietenii mei, toboşarii

 Este unul dintre cele mai tari scurt metraje despre muzică, dar mai mult despre oamenii care o fac.
Vizionare plăcută!

Patrice Leconte - Le batteur du bolero
    
  Vezi  mai multe  video    din   diverse

Ia mai mânaţi, măi!!!

Anul acesta a fost unul teribil de aglomerat şi plin de evenimente. Pot spune ca a fost cam cel mai încărcat de până acum. El a venit şi ca o recompensă pentru nişte ani de muncă, dar şi, puţin, ca o contrapondere a celui mai prost an al meu, 2010.
Nu vreau să fac un bilanţ al anului pentru că mă aflu în decembrie. Vreau doar să-i fac un scurt review înainte de a mă grăbi să-l declar anul nr. 1.
Într-o ordine perfect cronologică, voi trece în revistă cele mai importante momente ale anului, pentru mine:
- Căsătoria (18 martie);
- Videoclipul piesei Tricoul (28 martie);
- Lansarea albumului Magic Store (31 martie);
- Minivacanţa de la Paris (7-10 aprilie);
- Tricoul – locul 1 în top la radio Guerrilla (23 aprilie);
- Concert BiMS la Berlin (28 mai);
- Concert TiPtiL la Berlin (29 mai);
- Încă o grămadă de concerte excelente cu cele două trupe (nu mai detaliez);
- Cele două schimbări de voci: Catrinel în locul Macăi la BiMS (1 noiembrie) şi Andra în locul Adinei la TiPtiL (21 noiembrie) le consider de bun augur pentru mersul înainte al celor două proiecte muzicale atât de dragi mie.

Tot anul am fost sănătos şi în mare parte din timp m-am simţit fericit. Am fost înconjurat de oameni frumoşi şi iubitori, am învăţat şi am făcut lucruri noi şi interesante. Am prieteni buni, o soţie iubitoare şi foarte frumoasă, o mamă bună şi iubitoare, două trupe în care sunt fericit să cânt. Îmi doresc doar să fim sănătoşi cu toţii, iar eu, dacă pot, să fiu puţin mai înţelept.
Despre bani nu pomenesc, pentru că îmi doresc ca ei, banii, să fie singura mea problemă în viaţă.

Hai cu şampania aia!!!